Fiecare dintre noi afisam celor din jur doua masti: una exterioara, pe care o punem in lumina atunci cand suntem cu ceilalti, si una interioara, pe care o exteriorizam doar in momente de rascruce.
Asemenea acestor masti oamenii au anumite tipare dupa care isi croiesc viata. Unii isi tin inchise portile sufletului, se inchid in ei si abordeaza un comportament reticent fata de ceilalti, unii se deschid asemenea unei flori, iar de cele mai mult ori cei dragi le inseala asteptarile si devin din ce in ce mai precauti.
Totodata, anturajul in care oemenii isi dezvolta activitatile influenteaza si el acest comportament: daca suntem tratati cu indiferenta si lipsa de respect, la randul nostru vom avea si noi tendinta de a menifesta acelasi comportament fata de ceilalti, netinand cont de sentimentele lor.
Scriitorul Antoine de Saint Exupery afirma: "Esentialul este invizibil pentru ochi", dar ce facem atunci cand cei din jur nu vad dincolo de masca noastra exterioara, nu tin cont de ceea ce suntem cu adevarat si nu apeleaza la noi decat la necaz? Tocmai acest lucru ne poate face sa ne simtim singuri printre oameni: indiferenta si aroganta celorlalti, lucruri care ne fac sa ne inchidem in noi, sa ne fie teama sa exteriorizam ceea ce simtim sau gandim cu adevarat, teama de a nu fi aspru judecati sau intelesi gresit.
Se spune ca omul este o fiinta rationala. Atunci de ce luam lucrurile de la sine intelese si nu analizam mai concret?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu